“Bătrânețea a devenit unul din cele mai complexe arii de studiu din știința modernă…aceasta se datorează faptului că procesul de îmbătrânire este ceva dinamic, interactiv, ondulatoriu, neintențional și subiect de schimbări și complicații în viață”(Birren, 1999)

De multe ori în copilărie suntem fascinați de modul în care bătrânii noștri și-au trăit viața, de experiențele pe care le-au avut și de cum au înțeles să treacă peste problemele cu care s-au confruntat. Să îți faci timp să asculți un bătrân nu este deloc greu. Cu toate acestea, suntem mult prea ocupați să-i obsevăm, iar ei, bunicii sau părinții noștri, învață să meargă mai departe și să trăiască alături de ignoranța noastră.

Prin programul național BatrânețeLiniștită, pe lânga grija pe care o acordăm vârstnicilor, culegem și povești de viață, de multe ori nu dintre cele mai fericite.

Una dintre acele povești este a unei doamne în vârstă, acum beneficiar al programului nostru, venită în România din Basarabia. Deși i-a fost greu sa lase totul în urma a venit aici. Viața pe care a avut-o alături de soțul ei a fost una frumoasă, împlinită, însă prea scurtă. A dat naștere unei fete și unui băiat pe care i-a crescut cu atâta drag și pentru care, împreună cu soțul său, au făcut tot ce le-a stat în putință să ajungă cât mai bine. I-au dat la cele mai bune școli. Și-a dorit ca ei să poată realiza în viață mai mult decât au făcut ei, părinții lor. Tristețea din ochii bătrânei mame nu se poate descrie, lacrimile nu se pot șterge.

Astăzi este singură. Abandonată de ambii ei copii. Fata este medic, în urma studiilor asigurate de părinți, iar băiatul este plecat în străinătate și de patru ani nu și-a mai sunat sau vizitat mama. După o viață de sacrificii pentru a le oferi ce e mai bun, după o viață trăită pentru copii, astăzi bătrâna mama este abandonată.

Fata trăiește în România, chiar în București, dar de ani de zile nu a mai vizitat-o sau sunat-o, nu a mai dat nici un semn de viață bătrânei. Raspunsul fetei pentru sacrificiile mamei a fost transmis cu ceva timp în urmă în doar câteva cuvinte : “ nu își amintește să aibă o astfel de mamă și că ar fi mai bine să nu mai fie deranjată “

Aceasta este doar una dintre poveștile în urma cărora rămân întrebări fără răspunsuri: cât de mult poate greși o mamă? Cum poți să-ți abandonezi părinții?...să nu îți mai dorești să-i vezi niciodată ? Ce poate fi atât de grav încât să te facă să uiți că ai o mamă?

Lacrimile acestei bătrâne mame, cât și a altor vârstnici, nu se pot șterge, iaramăraciunea lăsată în urmă de abandonul copiilor nu se poate alunga.

             Abuzul asupra persoanelor în vârstă poate îmbrăca diverse forme: moral, prin neglijare, psihologic, fizic, sexual, financiar, însă este perceput de bătrân cu atât mai grav atunci când vine din partea propriei familii sau ai propriilor copii.

Astăzi, bătrânii noștri trăiesc adevărate tragedii. Obligați de diverse probleme pe care le au - sănătate, locative, financiare, ajung să ducă o existență mizeră, fără speranță. Lipsa serviciilor sociale integrate și centrate pe vârstnic reprezintă și ea un risc în acordarea asistenței și serviciilor pe care le merită bătrânii societății noastre.

În fața acestor lucruri cum îi putem proteja pe bătrânii noștri împotriva abuzului?

Cazurile de abuz, sub orice formă se manifestă acestea, trebuie sesizate pentru a se interveni din timp acolo unde este nevoie. Anunțarea familiei sau poliției, chemarea ambulanței sau transmiterea unei sesizări către instituțiile abilitate ( serviciile publice de asistență social, direcțiile generale de asistență socială, Ministerul Muncii și Justiției Sociale) de către o pesoană avizată, sunt doar câteva dintre formulele de protecție a vârstnicului abuzat.

Prin Programul Național BătrânețeLiniștită încercăm să ajutăm câți mai mulți vârstnici să-și găsească liniștea la bătranețe oferind servicii de îngrijire și asistență la domiciliu, acreditate.

Deschiderea bătrânului și încrederea pe care ți-o acordă ulterior se câștigă cu greu, deoarece există o teamă constantă vizavi de factorii externi, de posibile abuzuri. Sub umbrela programului NaționalBătrânețeLiniștită am adunat specialiști care să acopere toate nevoile unui vârstnic, de la îngrijitori la asistenți sociali și psihologi.

Dacă am știi să ascultăm semnalele pe care bătrânii noștri le dau, dacă ne-am opri puțin în trecerea noastră, am observa strigătul lor de ajutor. Dacă am înțelege că ei ascund atâtea comori adunate în timp și că abia așteaptă să le împărtășească cu noi, din oameni săraci am deveni bogați.

Ce facem azi și cum ne raportăm la bătrânii noștri așa vom primi și noi din partea celor care ne vor lua locul!